Kikiodiseea

Probabil că nasul dumneavoastră fin a amuşinat deja discursul împănat de plicticoase referinţe culturale al naratorului acestui blog. De aceea mă gândeam să vă scutesc de intertextualitate savantă şi urât mirositoare măcar la final de mandat, pardon, de an. Regret să vă informez însă că-mi va fi imposibil să vă acord dispensa, fiindcă, în plină criză de succesiune moşică, tataie Vasile, proaspăt deconspirat de obiectivul BB14042007, a fost substituit de un fost vecin al lui Abu, poreclit, după cuceritorul din Itaca, Ulise. Acesta s-a prezentat la datorie în faţa unui Bebukan destul de cool, care, întrebată cum se numeşte, a răspuns simplu: "Kiki". A urmat recitarea sincopată şi lipsită de entuziasm a poeziilor "Căţeluş cu părul creţ", "Pisicuţă, pis, pis, pis" (îmi arde buza să transform fricativa alveolară surdă în consoană geminată, dar o drojdie de bun-simţ mă împiedică) şi "Nene Cocoban" (textul îi aparţine mamei, surprinse într-un moment de genială expansiune poetică). Evident, post festum, Moşulise a deşertat un sac de cadouri la picioarele Bebukanului, plecând să-şi refacă stocul de daruri în peştera lui Polifem (ştiu, ştiu, altă referinţă ridicolă, dar, dacă aţi ajuns până aici, înghiţiţi-o şi pe aceasta; vă promit că e ultima din 2009). Fotografia o prezintă pe BB într-o aşteptare godotiană (na, că nu m-am putut ţine de cuvânt).