Ca orice individ născut şi crescut pe limesul romanităţii orientale, Abu are puseuri de lene creativă. Mai precis, el preferă să-şi întindă picioarele pe un scaun atunci când, aşezat comod într-un fotoliu, meditează asupra problemelor globale ale omenirii. Cum living-ul unei familii de intelectuali este mai mic chiar şi decât debaraua unui mogul, spaţiul rămas la dispoziţia zbenguielilor bebukanice este extrem de redus. Deunăzi, constatând că genitorul şi-a băgat, literalmente, piciorul în locul ei de joacă, BB nu se supără, ci recurge la un subterfugiu. Astfel, în timpul alergăturii, Bebukanul evită obstacolul pedic trecând pe dedesubtul acestuia. Abu, ofensat de stratagema ingenioasă, îi spune lui BB că trebuie să plătească taxă de pod: un pupic. Ea continuă să se strecoare (evident, impasibilă) şi anunţă, de fiecare dată, victorios: "Taxă de boc, taxă de boc". În final, îmi permit să vă întreb şi pe dumneavoastră, turişti aflaţi în zone sinistrate, pe sub poduri stând să se prăbuşească: aţi plătit deja taxa de boc?
joi, 3 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vezi, Abu, dacă nu te-ai făcut mogul? Acum BB avea palat cu pod adevărat! Sau puteai să te faci chiar şi un Boc şi îi făceai Bebukanului Podul Minciunilor! Ruşine, Abu, te-ai făcut intelectual!!! Bad bad bad and sad sad sad!
RăspundețiȘtergereIntelectualii au fost intotdeauna mandri de saracia lor, ceea ce ma face sa cred ca saracia este opiul intelectualilor...
RăspundețiȘtergereSuntem opiomani? :))))
RăspundețiȘtergere